De mai bine de un an, telescopul spațial James Webb nu a încetat să ne surprindă. Acest telescop a continuat să ajute comunitatea științifică să dezlege enigmele universului. În timpul uneia dintre ultimele sale aventuri, a reușit să surprindă o structură intrigantă situată într-una dintre cele mai recunoscute constelații de pe cer, departe de Sistemul nostru Solar. Este vorba despre nașterea unei stele în Orion.
Nașterea unei stele în Orion
Martorii formării stelelor sunt cu adevărat extraordinari. Accentul principal al acestei știri este structura remarcabilă cunoscută sub numele de HH212. Situat în constelația Orion, acesta servește ca o dovadă a capacităților telescopului James Webb. Deși nașterea este considerată pe scară largă una dintre cele mai intense experiențe umane, consecințele nașterii unei stele sunt la fel de impresionante. Acest fenomen surprinzător arătat în regiunea Herbig-Haro, în special în structura HH212, care poate fi observată doar în spectrul luminii infraroșii.
Situată la aproximativ 1.200 de ani lumină de planeta noastră, în centrul lui HH112, este o protostea care este aproape imperceptibilă cu ochiul liber. Acest protostar Are abia 50.000 de ani, ceea ce este comparabil cu un copil în termeni umani. Deși poate părea simplu, are potențialul de a deveni o stea la fel de masivă ca Soarele nostru. Pentru a înțelege mai bine aceste procese, puteți explora modul în care se formează stelele și diferitele etape ale dezvoltării lor în articole legate de stele mai mari decât Soarele.
James Webb surprinde nașterea unei stele în Orion
Anul 2023 nu a însemnat descoperirea lui HH112, deoarece a fost identificat din 1993 de astronomii de la Observatorul Mauna Kea folosind telescopul în infraroșu al NASA. Cu toate acestea, telescopul James Webb a introdus un nivel de complexitate în observațiile noastre despre această structură care anterior era de neatins. Capacitatea de a detecta detalii la diferite lungimi de undă permite o înțelegere mai profundă a acestor fenomene. Pentru mai multe informații, puteți vizita pagina dedicată de ce sclipesc stelele și înțelegeți cum observația în diferite benzi ajută la descifrarea acestor secrete ale cosmosului.
Potrivit profesorului Mark McCaughrean, consilier principal al ESA, cea mai recentă imagine este o compilație de șase lungimi de undă diferite și este de zece ori mai precisă decât orice imagine anterioară. Mai mult, el precizează că:
Descoperirea lui HH112 a fost observată în mod repetat folosind o tehnologie din ce în ce mai avansată, cum ar fi telescoape mai mari, camere cu infraroșu mai bune și imagini cu rezoluție mai mare. Cu toate acestea, imaginile lui James Webb au depășit toate observațiile anterioare. Deși structura lui HH112 este enormă, măsurând 2,3 ani lumină lungime, steaua rămâne ascunsă vederii. Numai materia care este eliberată sub formă de jeturi propulsate în direcții opuse poate fi detectată.
În plus, șocurile cu arc pot fi văzute mișcându-se spre exterior ca unde de șoc de la stea. Este obișnuit ca orice material care nu este consumat de stea să formeze un disc de acreție și să orbiteze în jurul lui, care în viitorul îndepărtat va da naștere la asteroizi, planete și comete.
Caracteristicile telescopului James Webb
Telescopul spațial James Webb este un observator spațial conceput pentru a explora universul la lungimi de undă în infraroșu. Numele său îi aduce un omagiu administratorului NASA James E. Webb, care a jucat un rol crucial în programul spațial american în anii ’1960. James Webb este o colaborare internațională între NASA, Agenția Spațială Europeană (ESA) și Agenția Spațială Canadiană (CSA).
Cu o oglindă primară cu diametrul de 6.5 metri, James Webb este semnificativ mai mare decât predecesorul său, Telescopul Spațial Hubble. Acest telescop este conceput pentru a studia obiectele cosmice în infraroșu, permițându-i să observe regiuni din spațiu care sunt greu de studiat cu lumină vizibilă. Infraroșul este deosebit de util să pătrundă în norii cosmici de praf și observați obiecte reci, cum ar fi formarea de planete și stele nou-născute.
Lansarea lui James Webb reprezintă o piatră de hotar în explorarea spațiului și astronomie, deoarece se așteaptă să dezvăluie noi perspective despre formarea stelelor, galaxiile îndepărtate, compoziția atmosferică a exoplanetelor și alte fenomene cosmice interesante. Locația sa în punctul L2 Lagrange, la aproximativ 1.5 milioane de kilometri de Pământ, Acesta permite telescopului să rămână rece și să ofere observații stabile și detaliate.
James Webb este un instrument cheie în dezvoltarea înțelegerii noastre asupra universului, iar descoperirile și observațiile sale sunt de așteptat să aibă un impact semnificativ în diferite domenii ale astronomiei și astrofizicii.
Capacitățile telescopului
Telescopul spațial James Webb s-a remarcat pentru contribuțiile sale mari la știința astronomică încă de la crearea sa. Acestea sunt câteva dintre capacitățile sale:
- Observarea galaxiilor îndepărtate: Datorită capacității sale de a detecta radiația infraroșie, James Webb va putea studia galaxiile îndepărtate și va putea observa evenimente cosmice care au avut loc la scurt timp după Big Bang. Acest lucru va permite oamenilor de știință să înțeleagă mai bine formarea și evoluția galaxiilor de-a lungul istoriei universului.
- Caracterizarea exoplanetelor: Telescopul va juca un rol crucial în studiul exoplanetelor, planete care orbitează stelele în afara sistemului nostru solar. Prin analiza luminii care trece prin atmosferele acestor exoplanete, telescopul va oferi informații despre compoziţia chimică şi condiţiile atmosferice, care ar putea include indicații ale posibilelor biosemnături.
- Cercetarea formarii stelelor: Acest telescop permite astronomilor să observe regiunile în care se formează stelele și să studieze procesul în detaliu. Aceasta include studiul norilor moleculari și al discurilor protoplanetare, oferind informații valoroase despre modul în care stelele și sistemele planetare se nasc și evoluează.
- Explorarea obiectelor reci și întunecate: Datorită capacității sale de a observa în infraroșu, James Webb poate pătrunde în norii de praf cosmic și poate studia obiecte reci care sunt greu de detectat la lungimi de undă vizibile. Aceasta include observarea piticelor maro, obiecte care se află între stele și planete în termeni de temperatură și masă.
- Investigarea atmosferei planetelor din Sistemul Solar: Deși James Webb este conceput în primul rând pentru observații în afara sistemului nostru solar, va fi folosit și pentru a studia obiectele din interiorul acestuia. De exemplu, ne permite să analizăm în detaliu atmosfera planetelor din sistemul nostru solar, precum Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.
