Pentru a încheia recenzia noastră despre diferite tipuri de nori Ne adresăm celui care este probabil cel mai izbitor și interesant nor, ne referim la cumulonimbus, al doilea tip de nori dezvoltati vertical, desi in realitate este rezultatul unui cluster cu o dezvoltare mai mare.
Conform OMM este descris ca un nor gros și dens, cu o dezvoltare verticală considerabilă, sub formă de munți sau turnuri enorme. O parte, cel puțin a vârfului său, este de obicei netedă, fibroasă sau striată și aproape întotdeauna aplatizată; Această parte se extinde adesea sub forma unei nicovale sau a unui penaj vast. Sub bază, foarte întunecate, apar nori rupti jos și precipitații sau averse. Mai mult, aceste fenomene pot fi legate de Nori de furtuna indicând condiții atmosferice instabile.
După cum am spus, Cumulonimbus este următorul pas al dezvoltării, în scara ascendentă a convecției, către Cumulus Congestus, prin urmare, acestea sunt nori de mare dezvoltare verticală (vârfurile sunt de obicei între 8 și 14 km înălțime). În latitudinile noastre provin în principal primăvara și vara în situații instabile, care poate fi cauzată și de poluarea atmosferică ceea ce favorizează formarea lui.
Acești nori sunt formați din picături de apă și cristale de gheață în partea de sus sau nicovală. În interior conțin și picături mari de ploaie, fulgi de zăpadă, gheață granulată, grindină și în cazuri de instabilitate extremă grindină de dimensiuni considerabile.
Aproape întotdeauna produc Tormenta, adică precipitații sub formă de averse, ploi sau grindină, în general, deși și zăpadă iarna, însoțite de vânturi rafale și descărcări electrice care apar între nori sau între nori și sol (fulger).
Cumulonimbii sunt regii norilor, cei mai fotografiați și cel mai spectaculos. Se pretează să fie fotografiați în orice situație și este interesant să îi poți fotografia într-o secvență completă de furtună. A nu se confunda cu norii Cumulonimbus, care sunt mai înalți și au o structură fibroasă în vârf. Deși este adevărat că există mulți nori interesanți, Altocumulus sunt o altă variantă care merită menționată.
Au două specii (Calvus și Capillatus) și nu au soiuri. Clasa de nori cumulonimbus se remarcă prin forma sa neobișnuită și, de asemenea, prin furtunile intense pe care le produce. În climatele temperate, se găsesc de obicei în zonele cu umiditate ridicată și temperaturi calde, favorizând formarea lor în lunile mai calde ale anului, deși nu este neobișnuit să apară iarna. Dezvoltarea acestor nori poate fi studiată și în contextul înălțimea și altitudinea norilor.
Caracteristicile generale ale Cumulonimbusului
Norii cumulonimbus sunt nori mari, densi, caracterizati prin urmatorul set de proprietati:
- Înălțime și dezvoltare verticală: Acești nori se pot extinde de la altitudini joase (mai puțin de 2 km) până la altitudini foarte mari (până la 20 km în regiunile tropicale). În climatele temperate, ajung de obicei între 10 km și 15 km înălțime.
- formă: Forma lor este verticală și bombată, cu un capăt superior care este de obicei turtit, dându-le un aspect asemănător nicovalei. Această caracteristică se datorează curenților puternici de aer din interior.
- Culoare: Ele sunt de un alb strălucitor în lumina soarelui, dar pot deveni întunecate și de rău augur în timpul furtunilor datorită cantității mari de apă și cristale de gheață pe care le conțin.
- Precipitare: Sunt cunoscuți pentru că produc ploi intense, grindină, fulgere și vânturi puternice. The infiltrarea aerului rece în partea de jos poate genera descărcări electrice semnificative.
Cum se formează norii Cumulonimbus?
Formarea Cumulonimbusului este legată de mai mulți factori cheie:
- Aer cald și umed: Aerul cald se încălzește în contact cu solul și începe să se ridice datorită densității sale mai mici. Această creștere este intensificată în situațiile în care există curenți convectivi puternici.
- Răcire adiabatică: Pe măsură ce aerul cald se ridică, se răcește din cauza presiunii atmosferice scăzute. Această răcire provoacă condensarea vaporilor de apă, care generează picăturile de apă care formează norul.
- Instabilitatea atmosferică: Este nevoie de un mediu instabil în atmosferă, unde diferențele de temperatură între masele de aer cald și rece favorizează dezvoltarea pe verticală a norului. Fără stabilitate, norul nu poate crește corespunzător.
- Curenți de aer: Las curent ascendent și descendent care apar în Cumulonimbus sunt esențiale pentru creșterea acestuia. Acești curenți pot atinge viteze de până la câteva sute de metri pe minut.
Întregul proces de formare poate dura de la câteva minute la câteva ore, în funcție de condițiile atmosferice. Odată dezvoltați, acești nori pot persista și își pot schimba forma în timp, prezentând caracteristici diferite în timpul diferitelor stadii de maturare. Acest proces de maturare poate fi comparat cu cel al altor nori, cum ar fi Cirrus, care au o formație și caracteristici diferite.
Specii și variante de cumulonimbus
În categoria norilor cumulonimbus, există două specii principale care au caracteristici specifice:
- Cumulonimbus calvus: Acest tip de nor este mai puțin dezvoltat, cu vârfuri mai netede și mai puțină activitate electrică. Este o stare intermediară înainte de a deveni Cumulonimbus capillatus.
- Cumulonimbus capillatus: Aceasta este starea cea mai matură și dezvoltată, în care se poate observa nicovala caracteristică. Acești nori sunt de obicei mai intensi în ceea ce privește precipitațiile și activitatea convectivă.
Cumulonimbusul poate genera, de asemenea, fenomene complementare, cum ar fi nori mama, care sunt protuberanțe care se dezvoltă la baza norului, și nori de arc, care au o formă caracteristică la bază. Uneori, aceste efecte vizuale pot fi la fel de izbitoare ca cele văzute în Nori Pileus.
Impact asupra meteorologiei și aviației
Norii cumulonimbus au un impact semnificativ asupra vremii și prezintă un interes deosebit pentru meteorologi. Acestea pot afecta siguranța aeriană din următoarele motive:
- Turbulențe intense: Schimbările rapide de presiune și temperatură pot provoca turbulențe periculoase care afectează stabilitatea aeronavei.
- Fulger și șocuri electrice: Se știe că furtunile asociate cumulonimbusului generează fulgere, care pot fi dăunătoare aeronavelor și sistemelor lor electrice.
- Grindină: Pot produce grindină mare care prezintă un pericol grav pentru aviație, dăunând fuzelajelor, motoarelor și sistemelor de control.
- Condiții de vizibilitate scăzută: Ploaia abundentă și norii denși pot reduce semnificativ vizibilitatea, îngreunând aterizarea și decolarea.
Prin urmare, este esențial ca piloții și echipajele de zbor să fie conștienți de prezența acestor nori și să rămână informați cu privire la dezvoltarea lor prin rapoarte meteorologice și sisteme radar specializate. În plus, meteorologii iau în considerare acest fenomen pentru a prezice furtuni verzi care sunt asociate cu condiţii de instabilitate atmosferică.
Norii cumulonimbus sunt un fenomen fascinant și complex care joacă un rol crucial în clima noastră. Înțelegerea modului în care acești nori se formează și se dezvoltă poate ajuta nu numai meteorologii, ci și pe toți cei care se bucură de frumusețea și puterea naturii.
