În Antarctica, au loc fenomene naturale care provoacă îngrijorare la nivel mondial. Acest interes apare nu numai din cauza amplorii acestor evenimente, ci și din cauza posibilei relații pe care le au cu schimbările climatice. Recent, oamenii de știință au efectuat a descoperire uimitoare: a fost format gaura uriasa lângă coasta Mării Weddell, care a lăsat nedumerită comunitatea științifică. Acest fenomen este de maximă importanță, mai ales după ce ați aflat mai multe despre el. gaură în stratul de ozon și implicațiile sale asupra sănătății planetei și a relației sale cu frumusețea Antarcticii.
Polynyas: ape deschise în gheața mării
Poliniile sunt zone de apă deschisă înconjurate de gheață și pot apărea în diferite regiuni polare, atât în Antarctica, cât și în Arctica. Aceste zone de apă deschisă sunt rezultatul a două procese fundamentale. În primul rând, ele pot fi formate printr-un proces termodinamic, unde temperatura apei nu atinge niciodată punctul de îngheț. În al doilea rând, formarea sa se poate datora acțiunii lui vânt katabatic sau curenții oceanici care mută gheața de la locul său obișnuit, așa cum a fost analizat în studiile asupra topirea polilor.
Polinia recent descoperită în Marea Weddell este deosebit de interesantă, deoarece se află în inima calotei glaciare, o zonă în care gheața ar fi de așteptat să rămână intactă. Oamenii de știință investighează cauzele formării sale și nu s-au ajuns la concluzii definitive. Cu toate acestea, se consideră că încălzirea apelor Oceanului Antarctic ar putea avea legătură cu acest fenomen, determinând topirea gheții marine și, prin urmare, afectând condițiile de sensibilitatea gheții la schimbările climatice.
Istoria Polyniei în Marea Weddell
Istoria acestor formațiuni în regiune nu este nouă. Ultima dată când s-a observat ceva similar în Marea Weddell a fost în anii 1970, perioadă în care instrumentele tehnologice adecvate pentru a-l studia în detaliu nu erau disponibile. Acum, datorită tehnologiei avansate prin satelit și roboților submersibili care pot explora adâncurile mării, cercetătorii au reușit să analizeze această polinie. Mărimea poliniei actuale a fost estimată la aproximativ 80,000 kilometri pătrați, depășind teritoriul Panama, ceea ce îi crește relevanța în studiul potențialul de erupție la vulcanii antarctici.
Echipa de cercetare subliniază că această polinie, ca și bine-cunoscutul Maud Rise, care se află și el în aceeași zonă, a derutat experții. Polinia Maud Rise a fost raportată pentru prima dată în 1974 și a fost văzută de mai multe ori de atunci, dar apariția ei a fost sporadică. S-a observat că polinia actuală este și mai mare și de durată mai lungă, ceea ce o face un obiect de studiu crucial pentru o mai bună înțelegere a schimbărilor climatului polar și a ecosistemelor, în special în ceea ce privește .
Consecințele descoperirii
Descoperirea acestei găuri și relația ei cu încălzirea globală aduce cu sine mai multe implicații. Aceste polinii nu afectează doar curenții oceanici locali, ci pot avea un impact asupra întregului climat global. Se crede că poliniile permit un schimb semnificativ de energie între ocean și atmosferă, care ar putea altera circulația oceanului. Prin urmare, este vital să continuăm investigarea creșterea temperaturilor și efectele acestora asupra stratului de ozon.
- Interacțiunea dintre ocean și atmosferă: Datorită poliniilor, oceanul poate transfera cantități mari de căldură și carbon în atmosferă, afectând clima regiunii.
- Impact asupra speciilor marine: Aceste zone deschise sunt esențiale pentru viața marină, permițând mamiferelor marine precum focile și balenele să iasă la suprafață pentru a respira și a se hrăni într-un mediu în schimbare.
- Implicații asupra schimbărilor climatice: Fenomenul poate fi un indicator al schimbărilor condițiilor meteorologice din cauza încălzirii oceanelor și al efectului acestuia asupra echilibrul stratului de ozon.
Știința din spatele poliniei Maud Rise
Cercetări recente au arătat că polinia Maud Rise și noua gaură din Marea Weddell sunt rezultatul unei serii de anomalii oceanice și o combinație de factori, cum ar fi curenții de apă, vântul și cantitatea de sare din apă. S-a descoperit că în 2016 și 2017, circulația oceanului a fost deosebit de puternică, permițând apelor adânci mai calde și mai sărate să se ridice, facilitând topirea gheții marine și impactând asupra topirea ghețarilor din Antarctica.
Acest lucru ridică întrebări cu privire la natura acestui fenomen. Pentru a înțelege cum apar aceste polinii, este necesar să se studieze interacțiunea dintre curenții oceanici și condițiile meteorologice locale, care la rândul lor pot influența formarea și topirea gheții. Experții folosesc date de la sateliți și dispozitive de monitorizare a oceanelor pentru a identifica modele și pentru a înțelege mai bine fenomenul, precum și formarea stratului de ozon.
Existența acestor polinii sugerează că stabilitatea gheții marine din Antarctica este în pericol. Un studiu recent a indicat că schimbările climatice poate modifica frecvența și distribuția acestor polinii, ceea ce ar putea avea consecințe de amploare asupra vieții sălbatice marine și a climei globale. Acest lucru se datorează faptului că poliniile afectează fluxul de căldură și carbon în ocean, ceea ce poate influența clima unor regiuni atât de îndepărtate precum America de Nord și Europa. Se consideră că știind mai multe despre asta gaură gigantică din Antarctica este esențială pentru înțelegerea viitorului ecosistemului polar.
