Conceptul de dimensiune a universului, indiferent dacă este infinit sau nu, a fost un subiect de discuție de secole. Este important de menționat că atunci când ne referim la Univers, ne referim în mod specific la universul observabil, care cuprinde tot ceea ce a emis lumină și a ajuns pe planeta noastră. Cu toate acestea, mulți oameni se întreabă ceea ce este dincolo de univers.
Prin urmare, în acest articol vă vom spune care sunt teoriile despre ceea ce se află dincolo de univers și ce se știe despre acesta.
Ce este dincolo de univers
Întrebarea mărimii universului, dacă este infinit sau nu, a fost mult timp un subiect de reflecție. Este de remarcat faptul că toate discuțiile tipice despre Univers aparțin unei anumite regiuni cunoscute sub numele de univers observabil, care cuprinde toate obiectele cerești a căror lumină a ajuns pe Pământ. Dar există ceva care se află dincolo de universul observabil? Și dacă da, ce este acolo și cât de vast este?
Setul de galaxii și diferite formațiuni pe care le putem vedea în prezent de pe Pământ se numește univers observabil. Aceste corpuri cerești sunt în vizorul nostru deoarece lumina și alte semnale pe care le emit au călătorit prin spațiu și au ajuns pe planeta noastră încă de la începutul universului. Universul observabil este înțeles în mod obișnuit că capătă o formă sferică, cu Sistemul Solar situat în miezul său. În plus, este important de subliniat faptul că explorarea atmosferei lui Neptun ne poate învăța despre vastitatea cosmosului.
Trebuie clarificat faptul că nu suntem punctul focal al universului. Dacă ar fi să alegem orice galaxie din universul observabil și să alegem un sistem solar în ea, am descoperi că acest sistem solar ar ocupa, de asemenea, o poziție centrală în propria sa sferă.
În plus, este esențial să rețineți că expansiunea universului nu se datorează depărtării galaxiilor de un punct central din spațiu. Mai degrabă, este rezultatul întinderii spațiului în sine, ducând la creșterea distanței dintre galaxii în toate direcțiile.
Datorită faptului că toate galaxiile se îndepărtează constant unele de altele fără un punct de referință comun, percepția va duce inevitabil la credința că ele se află în centrul universului și că galaxiile rămase par a fi cele în mișcare. distantându-se.
Extinderea universului observabil
Determinarea dimensiunilor universului observabil este o sarcină relativ simplă. Măsurând distanța de la Pământ până la punctul cel mai exterior, constatăm că acesta se întinde pe puțin peste 46 de miliarde de ani lumină. Ca urmare, Diametrul său poate fi estimat la aproximativ 93.000 de milioane de ani lumină.
Întrebarea care poate apărea este următoarea: universul având o vechime de 13,7 miliarde de ani, cum poate raza lui să nu fie egală cu aceasta, având în vedere imposibilitatea ca ceva să depășească viteza luminii? Motivul pentru aceasta este absența unui ingredient crucial care a fost descoperit în secolul precedent: extinderea spațiului.
S-a descoperit că universul a fost în expansiune încă de la începutul său. Inițial, această expansiune părea să încetinească până acum aproximativ 5 miliarde de ani. Cu toate acestea, de atunci a accelerat într-un ritm din ce în ce mai rapid, pe care o atribuim forței enigmatice cunoscută sub numele de energie întunecată. Acest lucru ne ajută să înțelegem de ce climatul din văi ne poate influența percepția asupra universului.
Ce se află dincolo de universul observabil
Cu toate acestea, ceea ce se află dincolo de universul observabil, care se extinde peste tot cifra uluitoare de 93.000 de miliarde de ani lumină? Mărimea adevărată a întregului cosmos rămâne un mister.
Conform principiilor relativității speciale, se stabilește că obiectele care sunt foarte apropiate unele de altele sunt incapabile să depășească viteza luminii. Totuși, această lege nu se aplică obiectelor situate la distanțe mari, întrucât extinderea spațiului în sine permite să se facă excepții.
Pentru a clarifica, obiectele în cauză nu depășesc de fapt viteza luminii. In schimb, Expansiunea spațiului dintre ele este responsabilă pentru separarea lor notabilă, atingând viteze atât de imense încât lumina emisă de un obiect nu va ajunge niciodată la celălalt.
Interesant este că acest fenomen nu încalcă nicio reglementare cosmică. În timp ce viteza luminii servește drept viteză maximă pentru obiectele care călătoresc prin spațiu, nu impune nicio limitare asupra ratei cu care spațiul însuși se poate extinde. Acest lucru ne amintește de importanța calculați răcirea vântului, deoarece percepția se poate schimba cu diferite variabile.
Ținând cont de teoria acceptată a inflației cosmice, este evident că universul neobservabil depășește universul observabil cu o magnitudine uluitoare de cel puțin 1023 de ori.
În esență, percepția noastră este limitată la o mică parte din vasta întindere a universului. Dar ce se află dincolo de observația noastră? Cum arată acest teritoriu neexplorat al universului?
Este foarte probabil ca în afara limitelor universului observabil să existe un tărâm care reflectă ceea ce vedem în el: o vastă întindere plină de galaxii, găuri negre, quasari, pulsari, stele, planete și multe altele.
Povestea expansiunii
La începutul secolului al XX-lea, credința predominantă în rândul cosmologilor era că universul se extindea la infinit. Cu toate acestea, această perspectivă s-a schimbat odată cu apariția noțiunii că universul seamănă cu o minge de fotbal.
Să considerăm Pământul ca un exemplu excelent. Este universal recunoscut că Pământul este o entitate sferică cu granițe finite. Cu toate acestea, dacă cineva pornește într-o călătorie în orice direcție dată, cu excepția cazului în care decide să-și oprească progresul, el va avansa perpetuu fără să ajungă vreodată la capăt.
Cândva, ne vom întoarce inevitabil în același loc, deși la un moment diferit. Conceptul din spatele universului nostru este că are caracteristicile unei sfere finite și nelimitate. În consecință, dacă cineva ar traversa spațiul la nesfârșit, s-ar întoarce în cele din urmă la punctul de plecare inițial, presupunând că expansiunea perpetuă a universului nu împiedică progresul cuiva.
Dacă cineva ar porni într-o călătorie prin întinderea vastă a unui univers finit, dar nemărginit, mișcându-se continuu pe o cale dreaptă la bordul unei nave spațiale, în cele din urmă, după un interval considerabil de timp, s-ar ajunge inevitabil la marginea universului și s-ar regăsi revenind la punctul de plecare inițial, menținând în același timp o traiectorie constantă. Acest lucru este similar cu cum Google Earth ne poate oferi noi perspective asupra lumii.
Conceptul prezentat se aliniază perfect cu teoria larg acceptată a Big Bang-ului, sugerând că forma universului ar putea poseda această geometrie specială. Având în vedere începutul big bang-ului și expansiunea ulterioară a universului, Nu este ilogic să presupunem că, în ciuda imensității sale, porțiunea observabilă sugerează că universul nu este infinit.
Indiferent dacă este cunoscută sau nu adevărata întindere a universului, este important să ne amintim că vom fi întotdeauna închiși în universul nostru observabil, care poate fi finit sau infinit.
Sper că cu aceste informații puteți afla mai multe despre unele dintre teoriile despre ceea ce se află dincolo de universul observabil.