Descoperiri științifice recente au relevat existența unor rezerve enorme de hidrogen ascunse sub scoarța terestră., capabilă, în teorie, să furnizeze energie omenirii timp de zeci de mii de ani. Această descoperire deschide o nouă fereastră pentru căutarea unor surse de energie curate și alternative în contextul tranziției către modele mai puțin poluante.
O echipă multidisciplinară de experți de la universități din Marea Britanie și Canada a publicat o analiză amplă în revista Natură. În această lucrare, ei propun o metodologie pentru a identifica unde pot fi găsite aceste zăcăminte subterane de hidrogen. Oamenii de știință susțin că o parte din acest gaz rămâne neschimbat, prins în scoarța terestră și explică condițiile care fac posibile atât generarea, cât și stocarea sa.
Cum se formează hidrogenul în subteran
Studiul subliniază că pentru ca hidrogenul să fie produs în mod natural și să se acumuleze în subsol este necesar un set specific de factori geologici. Printre acestea, se remarcă următoarele: roci bogate în fier —cum ar fi peridotita sau bazaltul— care produc hidrogen prin reacții chimice cu apa. De asemenea, au identificat prezența rocilor cu niveluri ridicate de elemente radioactive (cum ar fi uraniul și toriul), capabile să genereze hidrogen prin procesul de radioliză.
Interacțiunea cu pânza freatică este la fel de esențială, deoarece facilitează reacțiile chimice necesară pentru producerea de hidrogen pe perioade lungi de timp. În plus, Existența căilor de migrație - fracturi sau falii - permite gazului să se deplaseze și să se acumuleze în buzunare subterane numite depozite. Pentru a reține hidrogenul și a împiedica scăparea sau consumul acestuia de microorganisme, sunt necesare capcane geologice impermeabile, cum ar fi straturile de sare sau argilă.
În cele din urmă, condiții de stabilitate geologică și activitate microbiană scăzută Acestea sunt esențiale pentru conservarea hidrogenului stocat timp de milioane de ani. Echipa de cercetare subliniază că multe dintre aceste „ingrediente” coexistă în formațiuni comune răspândite pe întreaga planetă, cum ar fi complexele ofiolitice sau centuri antice de granit, care se profilează ca medii promițătoare pentru explorări viitoare.
O sursă de energie potențial inepuizabilă
Dacă adunăm tot hidrogenul generat și stocat în mod natural în scoarța continentală în ultimii miliarde de aniAutorii studiului estimează că această cantitate teoretică ar fi suficientă pentru a furniza energie planetei timp de aproximativ 170.000 de ani. Totuși, ei avertizează că Aceasta corespunde potențialului generativ total, nu o rezervă complet utilizabilă din primul moment.
Realitatea este că o parte din acest hidrogen a fost deja pierdut, consumat de microorganisme sau se află în locuri inaccesibile cu tehnologia actuală. Prin urmare, cifra nu ar trebui interpretată ca o garanție a accesului imediat, ci mai degrabă ca o referință la potențialul existent.
Către o tranziție energetică cu emisii reduse de carbon
Cercetătorii susțin că înțelegerea și perfecționarea „rețetei” pentru localizarea zăcămintelor subterane de hidrogen ar putea aduce o contribuție decisivă la tranziția energetică globală. Hidrogenul se remarcă prin faptul că este o sursă de energie curată, fără emisii poluante., cu aplicații în sectoare foarte diverse. Potrivit autorilor, explorarea sistematică bazată pe principii solide poate deschide calea pentru exploatarea comercială a acestor resurse, contribuind la reducerea dependenței de combustibilii fosili.
De exemplu, echipa compară procesul cu prepararea unei rețete culinare: Dacă unul dintre ingrediente eșuează, rezultatul poate fi dezamăgitor.. Prin urmare, ei propun o strategie de explorare replicabilă, care le va permite să identifice zăcăminte viabile în diferite regiuni ale lumii.
Descoperirea acestor zăcăminte de hidrogen ascunse sub picioarele noastre ne invită să regândim viitorul energetic al lumii dintr-o perspectivă mai sustenabilă și mai ecologică. Deși nu tot potențialul său poate fi exploatat imediat, acesta oferă un stimulent pentru cercetarea și dezvoltarea de tehnologii care vizează valorificarea unei surse curate, abundente și în mare parte necunoscute.
